Iubitul ei...

Pornind de la deslusirea unei imagini conturate de o privire ce refuza transparenta, de niste ochi de furtuna si un suflet ambiguu, se poate incepe povestea lui. Incantator in aparitie, zbuciumat in senzatii, hotarat in aspiratii si dorinte.

Prezenta lui frapeaza intotdeauna printr-o atitudine incarcata de un mister nelinistitor, contagios. El nu se dezvaluie, ci cere prin natura sa a fi dezvaluit. Nu reprezinta un tipar, ci surprinde printr-o imprevizibilitate otravitoare. Nu isi afiseaza insingurarea, dar traieste ca si cum nimic nu ar fi mai linistitor pentru el decat independenta sa. Detine o putere si o siguranta ucigatoare.

In actiunile sale se observa profunzimea, admiratia si atractia pentru tot ce este paradoxal, incontrolabil, navalnic. Tanjeste dupa senzatii, pretinde libertate, reclama intensitate. Traieste povesti fabuloase, creeaza scenarii patimase, inventeaza emotii navalnice si vinde iubiri pasionale, cautandu-si locul.

Tot el insa o cauta pe ea, cea care nu nu se emotioneaza in fata cuvintelor goale turnate in forma perfecta, ea cea careia ii invidiaza, dar admira eleganta, increderea, geniul si profunzimea. Aici se reinventeaza, se regaseste.

Iubita lui...

E imposibil sa nu o observi din primul moment. Se deosebeste atat de vizibil de toate celelalte. Fie ca e gratia cu care isi tine piciorul peste picior, fie ca e finetea cu care isi trece mana prin par lasand loc astfel zambetului intotdeauna atent exprimat, aceasta femeie le face pe toate celelalte sa devina simple tipare pe fondul carora s-a construit ea.

O privesti indelung si ii observi naturaletea cu care isi etaleaza frumusetea trasaturilor. Te fascineaza parfumul sau discret, eleganta cu care isi poarta hainele, mersul ei hotarat, usurinta cu care se preocupa mereu sa fie ea insasi. Te cucereste admiratia pe care o starneste in orice barbat nu pentru frumusetea, ci pentru feminitatea ei, momentele in care frapeaza prin finete, independenta si…imperfectiune.

Iti este nespus de draga cand ti se arata doar tie vulnerabila si neajutorata sau cand isi gaseste raspunsurile doar in bratele tale. Ii adori increderea cu care iti zambeste, puterea cu care paseste in viata, ambitia prin care valorifica orice utopie, misterul pe care il afiseaza cu atata simplitate.

Te copleseste nevoia ei de tine, sarutul sau de dimineata, dorul ce il simte pentru tine pana seara.

Ea este femeia pe care o doresti, pe care o iubesti astazi, maine, intotdeauna.

Tu stii...?

Te uiti spre ea, o privesti in ochi, incerci sa ii citesti gandul, privirea, dragostea. Ii stii din memorie zambetul, trupul, mirosul pielii. Ii cunosti pasiunea, atingerea, ii intelegi tacerea si ii interpretezi gesturile, cuvintele. Nu stii insa ca ai gasit modul cel mai violent de a intra si a-i ramane in suflet, ca a devenit altcineva in bratele tale. Nu stii ca ii furi din timp, din viata, din propria-i fiinta.

Nu stii ca ii furi din timp prin toate acele scenarii care pleaca albe din imaginatia ei si ajung fortate, iesite parca din decorul realitatii, la o forma mult exagerata si ideala, doar pentru ca sufletul sau inca ravneste la indeplinirea unei viziuni prea departate.

Nu stii ca ii furi din timp si din viata, amagindu-i chipul stralucind de dragoste pentru tine, pentru care te intorci mai apoi sa i-l transformi intr-o expresie palida si sordida, de o imagine a unei perverse nulitati.

Nu stii ca ii furi din timp de fiecare data cand innoptezi in asternuturile ei, iar dimineata pleci instrainat si tacut, fara sa o lasi sa se trezeasca din saruturile tale.

Nu stii ca i-ai furat din timp cand a vazut independenta ta si neputinta ei, nepasarea ta si durerea ei, golul tau si sufletul ei ravasit, siguranta ta si pierzania ei.

Nu stii ca poate singurul motiv al ei pentru care ramane de fiecare data ancorata in aceasta iubire e pentru ca nu poate altfel.

Nu stii nimic…Sau poate ca stii totul…Mult mai bine, mult mai amanuntit, mult mai premeditat…