Am fost convinsa ca cel care ajunge sa iti intre iremediabil in ganduri si in viata, ti se arata deodata, ca printr-o revelatie. Stai acum si iti amintesti ziua in care l-ai cunoscut pe el, in acele circumstante infioratoare, nebune, definitorii. Si tresari la regasirea acelor clipe zbuciumate, intense, care ti-au transformat intreaga existenta de apoi. Intotdeauna iubirea pasionala, irationala si profunda are nevoie de un cadru mult prea inoportun si nepotrivit pentru a-si contura forma dramatica, cumplita si fabuloasa.
Asta pentru ca e imposibil sa treci cu vederea incrucisarea unor fapte smulse din lumi diferite, zvacnetul ascuns la vederea acelui care te va condamna apoi sa il iubesti pana la epuizare, sa il astepti neconditionat fara sa iti ceara nimic stiind ca tu vrei sa ii oferi totul.
Acesta este singurul mod in care il poti cunoaste pe el cu sufletul acela mult prea ambiguu, pe el cu gandurile sale strigator de tacute si otravitoare, pe el in siguranta sa inspaimantatoare, pe el stapanul incontestabil al jocului. Si ea..cu zilele nemiloase in care nu il are, cu noptile nebune si diminetile goale, ea cu marea ei iubire se va gasi pierduta cand il va cunoaste pe cel menit sa ii ravaseasca fiinta, destinul, iluziile, pernele, lacrimile.
