vineri, 14 ianuarie 2011

Mai departe...


Taci... Asculta.
Plec. Nu te mai vreau, nu ma mai crede. Stiu. Sunt tot ceea ce nu credeai ca sunt si nimic din ceea ce credeai ca pot fi. Te-ai inselat din nou, acum reconstruieste-ti drumul. Si nu privi in urma. Nu ma mai intorc desi te vad cum ma chemi... in fiecare zi, cu fiecare gand. Tine-ti capul sus ca si pana acum. Oricum. Oricand. Indiferent.
Timpul s-a scurs, iar eu am lasat in urma iluzii... tu scapa de ele cat mai repede. Ti-am lasat si amintiri, uita-le de acum. Am lasat si regrete, tu nu te gandi la ele. Nu te pot iubi, traim prea diferit. Ne desparte o lume, o stare extrem de civila, un timp.
Nu-mi spune ca iti este greu, ca ti-e dor sau ca doare. Ca adormi si te trezesti cu acelasi gand, ca porti cu tine aceeasi amintire, ca ti-e dor de ieri si iti e frica de maine. Nu poti spune asta. Tu nu.
Eu imi reiau acum rolul de spectator... fara sa iubesc si fara sa urasc, fara entuziasm si fara tristeste. Uite... mie nu-mi mai pasa. Acum caut altceva.