Te uiti spre ea, o privesti in ochi, incerci sa ii citesti gandul, privirea, dragostea. Ii stii din memorie zambetul, trupul, mirosul pielii. Ii cunosti pasiunea, atingerea, ii intelegi tacerea si ii interpretezi gesturile, cuvintele. Nu stii insa ca ai gasit modul cel mai violent de a intra si a-i ramane in suflet, ca a devenit altcineva in bratele tale. Nu stii ca ii furi din timp, din viata, din propria-i fiinta.
Nu stii ca ii furi din timp prin toate acele scenarii care pleaca albe din imaginatia ei si ajung fortate, iesite parca din decorul realitatii, la o forma mult exagerata si ideala, doar pentru ca sufletul sau inca ravneste la indeplinirea unei viziuni prea departate.
Nu stii ca ii furi din timp si din viata, amagindu-i chipul stralucind de dragoste pentru tine, pentru care te intorci mai apoi sa i-l transformi intr-o expresie palida si sordida, de o imagine a unei perverse nulitati.
Nu stii ca ii furi din timp de fiecare data cand innoptezi in asternuturile ei, iar dimineata pleci instrainat si tacut, fara sa o lasi sa se trezeasca din saruturile tale.
Nu stii ca i-ai furat din timp cand a vazut independenta ta si neputinta ei, nepasarea ta si durerea ei, golul tau si sufletul ei ravasit, siguranta ta si pierzania ei.
Nu stii ca poate singurul motiv al ei pentru care ramane de fiecare data ancorata in aceasta iubire e pentru ca nu poate altfel.
Nu stii nimic…Sau poate ca stii totul…Mult mai bine, mult mai amanuntit, mult mai premeditat…
Bv. Dai dovada de talent. O sa te urmaresc cu placere
RăspundețiȘtergere