Azi... Noiembrie

Noiembrie... acelasi drum de ieri, un alt drum de azi. Acum ne impiedica timpul, ne e data uitarea...

Acelasi drum si primii stropi de noiembrie imi inunda simturile. E ploaia de noiembrie ce imi aminteste in fiecare an de tine, de o poveste apusa, de un drum... acelasi drum de ieri. Ma striga amintirea, timpul trecut, eterna reintoarcere de toamna... Zambesc amar. Acum te uit...

E ploaia de noiembrie ce imi intra in ochi, in suflet. E amintirea ce ma aduce din nou langa tine, ce imi trezeste simturile innabusite de chemarea unui alt destin.

Noiembrie... Astazi am voie sa imi fie dor de tine...

Ploaia...Tu

Intotdeauna miroseai a ploaie... Iar ploaia iti imprumuta din calmul sau nebunia ei, din intensitatea sau lipsa ei pasiva. Ea iti astepta reintoarcerea asemeni unei ploi de vara, in care jocuri tacute, sentimente innabusite de iluzii, contraste si dorinte erau sterse de nebunia superba a regasirii. In acelasi timp insa, iti reprosa insistenta navalnica a unei ploi de toamna, cadru egoist al instalarii nepasarii, amintirilor, uitarii.

Intr-un ritm sacadat al ploii iti conturai si tu atitudinea, gandirea, actiunile. Apareai in momentul cel mai intens si dispareai mult prea misterios si inportun, lasand in urma doar parfumul impregnat in piele, asternuturi, simturi. Asa ca ea ramane intr-un desert al supravietuirii, dar la prima ploaie totul reinvie, totul se reinventeaza. Si tu ai facut deja o arta din asta. Poti pleca oricand, oricum, iar ea iti zambeste cand bati la usa dupa luni si luni de parca ai fi iesit din casa abia ieri.

Intotdeauna apare insa si ploaia nebuna, navalnica stinsa intr-un vartej de finaluri, schimbari si alte inceputuri. E ploaia neiertatoare a constientizarii, infruntarii, resemnarii. E ploaia finalului tau, e ploaia inceputului ei.
Asa esti tu... Furtuna, torent, ploaie de iulie, ploaie de noiembrie.

Trecutul din prezent

Intr-un anume moment tresare in noi, profund si patimas, fascinatia trecutului. Il readucem in prezent din simplul motiv ca traim, simtim, iubim si suferim. Pentru ca ne aduce inapoi momente, sentimente, persoane. Pentru ca prezentul nu ne-a impacat pe deplin. Pentru ca am ramas ancorati in iubiri capcane. Reintalnirea sa, marcata de senzatii si trairi dintre cele mai nebune, refuza orice urma de normalitate si simplitate. Imprevizibilitatea sa lasa in umbra orice amintire si cunoastere a clipelor traite, adorate sau regretate. Nu ne ofera siguranta, stabilitate, ci doar iluzii imbatatoare, povesti de o neiertatoare iuteala. Cu toate acestea, deplangem transparenta prezentului, dar cersim nebunia, zbuciumul, jocul trecutului. Il rechemam la fiecare senzatie de amintire, de visare, de dor. Asta pentru ca ne satisface gustul imbatator al tensiunii, al contrastului.

Si poate ca asa, incet-incet, vom deprinde singuri talentul de a ne stivui amintirile, abia insa dupa ce le-am retusat.

Iubitul ei...

Pornind de la deslusirea unei imagini conturate de o privire ce refuza transparenta, de niste ochi de furtuna si un suflet ambiguu, se poate incepe povestea lui. Incantator in aparitie, zbuciumat in senzatii, hotarat in aspiratii si dorinte.

Prezenta lui frapeaza intotdeauna printr-o atitudine incarcata de un mister nelinistitor, contagios. El nu se dezvaluie, ci cere prin natura sa a fi dezvaluit. Nu reprezinta un tipar, ci surprinde printr-o imprevizibilitate otravitoare. Nu isi afiseaza insingurarea, dar traieste ca si cum nimic nu ar fi mai linistitor pentru el decat independenta sa. Detine o putere si o siguranta ucigatoare.

In actiunile sale se observa profunzimea, admiratia si atractia pentru tot ce este paradoxal, incontrolabil, navalnic. Tanjeste dupa senzatii, pretinde libertate, reclama intensitate. Traieste povesti fabuloase, creeaza scenarii patimase, inventeaza emotii navalnice si vinde iubiri pasionale, cautandu-si locul.

Tot el insa o cauta pe ea, cea care nu nu se emotioneaza in fata cuvintelor goale turnate in forma perfecta, ea cea careia ii invidiaza, dar admira eleganta, increderea, geniul si profunzimea. Aici se reinventeaza, se regaseste.

Iubita lui...

E imposibil sa nu o observi din primul moment. Se deosebeste atat de vizibil de toate celelalte. Fie ca e gratia cu care isi tine piciorul peste picior, fie ca e finetea cu care isi trece mana prin par lasand loc astfel zambetului intotdeauna atent exprimat, aceasta femeie le face pe toate celelalte sa devina simple tipare pe fondul carora s-a construit ea.

O privesti indelung si ii observi naturaletea cu care isi etaleaza frumusetea trasaturilor. Te fascineaza parfumul sau discret, eleganta cu care isi poarta hainele, mersul ei hotarat, usurinta cu care se preocupa mereu sa fie ea insasi. Te cucereste admiratia pe care o starneste in orice barbat nu pentru frumusetea, ci pentru feminitatea ei, momentele in care frapeaza prin finete, independenta si…imperfectiune.

Iti este nespus de draga cand ti se arata doar tie vulnerabila si neajutorata sau cand isi gaseste raspunsurile doar in bratele tale. Ii adori increderea cu care iti zambeste, puterea cu care paseste in viata, ambitia prin care valorifica orice utopie, misterul pe care il afiseaza cu atata simplitate.

Te copleseste nevoia ei de tine, sarutul sau de dimineata, dorul ce il simte pentru tine pana seara.

Ea este femeia pe care o doresti, pe care o iubesti astazi, maine, intotdeauna.