Stiu ca nu exista o alta persoana in lume pe care sa o pretuiesc mai mult. Sunt atatea lucruri ce ma fac sa multumesc ca o am alaturi...pentru tot ceea ce este, pentru tot ceea ce inseamna pentru mine. Si o iubesc din atatea motive. Pentru ca numai ea stie cum sa faca totul atat de simplu si de frumos. Pentru ca este atat de eleganta si gratioasa. Pentru ca tine capul sus dupa toate greutatile prin care a trecut. Pentru ca paseste hotarat pe strada...si in viata. Pentru ca doar ea cunoaste adevarata definitie a sacrificiului. Pentru ca ii lacrimeaza ochii cand plec si pentru ca i se lumineaza atunci cand ma intorc acasa.. Pentru ca odata a renuntat la ea pentru mine. Pentru ca a doua oara si-a luat viata in maini si nu a privit inapoi. Pentru ca nu a renuntat niciodata in ciuda greutatilor de dragul copilului ei. Pentru ca nu cunosc pe nimeni mai puternic decat ea. Pentru ca o privesc si nu am cuvinte sa o descriu. Pentru ca sunt mai mult decat mandra de ceea ce este. Pentru ca datorita ei sunt ceea ce sunt. Pentru ca este mama mea.
Ni se demonstreaza pe masura ce invatam sa simtim, sa traim. Viata ne da uneori impresia ca nu reprezinta decat un cumul de urcusuri si coborasuri, de fericire deplina sau de agonie totala. Si pentru ca reprezentam categoria cea mai expusa, a omului cu defecte, slabiciuni si sentimente, am invatat ca oricine esti si oricum esti te vei regasi intotdeauna asumandu-ti acea postura egoista in care ignori valorile prezentului tau dar nu si absentele sale. Avem intotdeauna nevoie de ceea ce ne lipseste. In neputinta firii noastre naive ne dedicam intreaga simtire incercand sa readucem langa noi ceea ce candva am pierdut sau ceea ce inca nu am gasit. Se pare ca mereu cautam acel lucru care sa ne faca viata completa.
Am intalnit pana acum un singur sentiment ce pare a intruni toate aceste amagitoare cerinte ale perfectiunii...iubirea. Ea se naste, transforma, schimba destine, dispare, dar nu moare niciodata. De aceea ajungem sa ii cersim existenta ca supusi neconditionati, ca simple forme conturate in alb si negru intr-o lume atat de vie. Suntem capabili sa schimbam destine, vieti, suflete, sa distrugem alte inimi doar ca a noastra sa isi poata gasi refugiul in implinire. Si cand suntem intre iubire si ratiune pe terenul dragostei, ce vom alege? Stiu ca exista un singur raspuns. Nu are forma iertarii sau a uitarii. Nici macar a sperantei. Nu. Este doar maturizarea
