Timp...

Stiu ca tot ceea ce avem nevoie este de timp. Eu il pastrez mereu langa mine... din trecut pana in viitor. El ma invata, ma critica, ma face sa iert si sa uit. El ma face sa regret ca nu i-am acordat importanta necesara si tot el imi spune ca imi ingaduie fiecare greseala, pentru ca imi apartine numai mie. Timpul sterge dar stie sa pastreze ca nimeni altul orice lucru ce nu trebuie pierdut.
Si astfel am invatat ca exista momente care au nevoie de timp pentru a se putea intampla. Facand greseala sa le cauti, le pierzi. Stiu ca sunt o jucarie in mainile lui, ca imi controleaza gandirea, sentimentele, viata atunci cand ma face sa actionez atat de diferit o data cu trecerea lui. Stiu ca poate fi o capcana atunci cand obosesc sa descopar ca nu mai sunt ceea ce am fost.
Dar am invatat si ca timpul imi iarta slabiciunile, imperfectiunea, necunostinta, naivitatea. Alaturi de el ma reinventez cu fiecare experienta acumulata, ma inalt cu fiecare realizare atinsa. El ma elibereaza, ma schimba, ma maturizeaza.
E atat de linistitor cum poti gasi refugiul in timp...